La începutul acestui an am intrat într-un grup de băieți aventurieri care făcuseră un traseu pe Vârful Moldoveanu, în ideea de a mă alătura următoarei lor aventuri pe care și-o propuseseră după traseul montan. Aceasta nouă aventură viza un traseu pe biciclete de la Sulina până la Vadu pe malul mării și ocazional pe drumurile cu salcie și stufăriș din deltă.

Cu Mircea mă cunosc încă de la grădiniță, am fost colegi de clasă în școala primară și generală iar apoi în liceu în clase diferite. I-am cunoscut pe doi dintre ei – pe Mihai și pe Cipres la un grătar la Mircea unde am discutat câteva detalii legate de traseu și de pregătirea logistică presupus necesară. Zic presupus pentru că vom vedea mai încolo că nu am avut nevoie de tot echipamentul propus.

Am început excursia vineri 29 aprilie ora 07:30 plecând cu Mircea din Dobroești către Pantelimon unde urma să ne întâlnim cu Mihai, Cipres și Vlad iar de acolo să mergem către Slobozia, unde urma să ne întâlnim cu Adi, să încărcăm bicicletele în duba tatălui său și să ne ducă până în port la Tulcea de unde urma să luăm pasagerul (vaporul) către Sulina care urma să plece la 13:30.

Am ajuns la Tulcea la 12:30, am încărcat bicicletele pe vapor, am luat biletele (46 lei de persoană și 10 lei de bicicletă) și am așteptat nerăbdători plecarea vasului.

Călătoria pe apă a durat trei ore iar pe parcursul ei ne-am hidratat cu o bere rece și am mâncat din senvișuri pentru a mai scăpa de greutate din bagaje.

Am ajuns la Sulina la ora 16:30 și pentru că era încă devreme am decis să apucăm drumul către Sfântu Gheorghe unde, estimam că după un traseu de 5 ore vom ajunge în jurul orei 22.00.

După ce am organizat bagajele pe biciclete am pornit din port către plajă căutaând drumul spre Sfântu Gheorghe. În poză apare un domn mai în vârstă care ne-a îndrumat.

După ce am așezat bagajele am pornit voioși la drum dar am fost nevoiți să ne oprim 20 minute pentru remedierea unor mici probleme tehnice de la biciclete și portbagajele acestora care suportau greutăți consistente. Am încurcat și drumul din grabă și am fost nevoiți să ne și întoarcem de două ori pe calea cea bună, efectuând în plus vreo doi km.

Drumul către Sfântul Gheorghe este relativ ușor pentru a-l parcurge cu bicicleta fiind din pământ și pe alocuri cu piatră destul de mare, abia către sfârșit fiind o porțiune dificilă acoperită cu un nisip adânc care a fost dragat din canal și s-a împrăștiat pe drum pe o lungime de circa 2 km.

Pe traseu am întâlnit cai sălbatici și vite semisălbăticite care se speriau la vederea noastră, eliberând drumul

Pe parcurs am întâlnit două deversoare betonate fără apă sau cu foarte puțină apă pe care se merge mai bine decât pe drum

Am parcurs drumul fără probleme tehnice sau de altă natură, taurii întâlniți pe drum fiind foarte preocupați de păscut, nebăgându-ne deloc în seamă

Aceasta începe porțiunea nisipoasă despre care vă povesteam mai devreme și care ne-a pus dificultăți la înaintarea pe bicicletă

Am ajuns la Sfântu Gheorghe pe întuneric după ce am parcurs în 5 ore un traseu dificil doar spre final în lungime totală de 34.51 km

La Sfântu Gheorghe ne-am cazat la Green Dolphin la căsuțe unde am găsit condiții foarte bune, paturi curate, apă caldă și cu presiune. Am plătit 69 lei pentru o căsuță, preț care s-a împărțit la doi. Am mâncat la restaurantul de la Green Village un platou de pescăresc cu barbun, somn și hamsie. Somnul și barbunul au fost excelenți însă hamsia nu am putut să o mâncăm niciunul din noi pentru că era amară fiind prăjită cu tot cu intestine și avea și un gust de vechi din congelator. Porția a costat 69 lei. Îi mulțumesc Lilianei Smira de la pensiunea Valurile Dunării care ne-a făcut rezervarea cazării și ne-a ajutat cu traversarea brațului Sfântu Gheorghe.

Ne-am trezit a doua zi de dimineață la ora 7.30 am ciugulit ceva rapid, am încărcat bagajele și am plecat către Marina unde ne aștepta barca care urma să ne treacă brațul și să ne lase după rezervația naturală Insula Sacalin

Ne-am înghesuit cu tot cu bagaje și biciclete pe barcă și am pornit către următoarea zi de aventuri

După o călătorie de jumătate de oră am ajuns la marginea lagunei Sacalin unde a trebuit să debarcăm pe canal deoarece apa era foarte mică

După ce am descărcat bagajele și bicicletele am pornit către cherhanaua Perișor unde urma să mâncăm și să ne refacem proviziile de apă

După ce am parcurs o mică bucată din drum pe pământ pe cărări bătute de vite, cai și animale sălbatice am ajuns într-un loc unde se termina pământul bătut și începea nisipul moale iar stuful se întindea până aproape de buza mării. Aceasta a fost cea mai obositoare parte a traseului deoarece se pedala foarte greu sau deloc pe nisipul moale indiferent că era ud sau uscat

În afară de dificultatea suprafeței de rulare și de o pană la una din biciclete nu am avut alte probleme tehnice

După 25 km și 6 ore de drum greu am ajuns la Perișor unde am găsit clădiri în construcție și niciun magazin sau restaurant. Am primit de la niște turiști miloși și de la un barcagiu câțiva litri de apă plată și minerală cu care ne-am refăcut proviziile care ar fi trebuit să ne ajungă până la Gura Portiței unde ne propusesem să ajungem seara.

Tot de la barcagiu am aflat cu bucurie că există un drum de pământ de la Perișor la Gura Portiței

Din păcate drumul a fost practicabil pe bicicletă doar parțial pentru că am dat de zone întinse cu nisip moale și am fost nevoiți să le parcurgem pe lângă biciclete și alternativ să trecem pe plajă unde nisipul umed ne ajuta să înaintăm mai repede.

Gura Portiței ne-a apărut în zare abia în jurul orei 20:00, ajungând acolo înainte de lăsarea întunericului.

Stațiunea era ocupată în totalitate de turiști (corporatiști) care veniseră să petreacă 1 Mai cu băutură, mâncare și muzică la maxim. Din fericire am găsit o cameră tehnică liberă pe care gazda bună ne-a amenajat-o cu paturi și așternuturi curate în care ne-am bucurat de un somn bun (aproape 9 ore partea mea).

La Gura Portiței am încheiat a doua parte a traseului după 10 ore și 45 km obosiți și tracasați de greutatea parcurgerii suprafețelor pe nisip, unii manifestându-și dorința de a termina călătoria la Jurilovca.

În a treia zi de călătorie – 1 Mai – ne-am trezit odihniți și am decis în unanimitate să ne continuăm călătoria către Vadu, având informații că după Periboina exista un drum nou amenajat. De la Gura Portiței am parcurs cam 2 km pe plajă până la far deoarece pe drum ne scufundam efectiv în nisip iar după far, la dreapta am găsit un drum foarte bun de pământ pe care l-am parcurs foarte ușor pe malul unui canal.

Din păcate bucuria rulării pe o suprafață tare nu a fost de lungă durată deoarece drumul s-a tot îngustat iar la un moment dat, după o cherhana s-a astupat de tot cu vegetație, obligându-ne să ne întoarcem din nou pe drumul de nisip de lângă malul mării și apoi din nou pe plajă.

Am ajuns la Periboina în jurul orelor 15:00

trecând podul metalic destul de epuizați

Din fericire, am găsit după trecerea podului drumul nou amenajat, cu toate că era pavat cu nisip de cea mai bună calitate și noi destul de obosiți ne-am reculesc forțele pentru a parcurge ultimii 20 km care ne despărțeau de plaja Vadu

În jurul orelor 15:30 am ajuns la plaja Vadu în dreptul cherhanalei Vadu Pescarilor și trei dintre noi am decis să continuăm excursia pe biciclete până la plaja Corbu la căsuțele dobrogene din pământ acoperite cu stuf de la Corbu Accommodation.

Ceilalți trei tovarăși de călătorie au fost transportați cu biciclete și bagaje de la Cherhanaua Vadu Pescarilor până la Corbu de către Răzvan – prietenul și asociatul meu.

În drum spre Corbu ne-am oprit la magazinul lui nea Bebe din Vadu de unde am luat câte o bere rece

Am ajuns la plaja Corbu la căsuțe în jurul orelor 18:00 după un traseu de 50 km și aproape 7 ore

Ne-am delectat cu hamsie proaspătă și tradiționalii mici de 1 Mai

După un traseu de aproape 130 km parcurs în trei zile cu un total de aproape 21 ore de mers pe jos și pe bicicletă am încheiat cu toții cu câte un pahar